- condescendent
- con·de·scend·ent
English syllables. 2014.
condescendent
Look at other dictionaries:
condescendent — CONDESCENDÉNT, Ă, condescendenţi, te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoinţă faţă de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant. Trimis de iacobpompilia, 09.04.2006. Sursa: DEX 98 CONDESCENDÉNT adj. v. respectuos … Dicționar Român
condescendent — con|des|cen|dent Mot Agut Adjectiu invariable … Diccionari Català-Català
condescendént — adj. m., pl. condescendénţi; f. sg. condescendéntã, pl. condescendénte … Romanian orthography
condescendent — dənt noun ( s) : one that condescends … Useful english dictionary
deferent — DEFERÉNT, Ă, deferenţi, te, adj. Plin de deferenţă; care arată deferenţă; respectuos; condescendent. – Din fr. déférent, lat. deferens, ntis. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 DEFERÉNT adj. v. respectuos. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
protector — PROTECTÓR, OÁRE, protectori, oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apără, care păzeşte sau fereşte pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. (Despre state) Care… … Dicționar Român
respectuos — RESPECTUÓS, OÁSĂ, respectuoşi, oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [pr.: tu os. – var.: respectós, oásă adj.] – Din fr. respectueux. Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 Respectuos ≠ obraznic Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
Condescendiren — (v. lat.), 1) nachgeben, willfahren; 2) mitabstammen. Daher Condescendent, herablassend; Condescendenz, 1) Herablassung; 2) so v. w. Accommodation 2) (s.d.); 3) Mitabstammung, wenn Jemand mit dem Andern denselben Stammvater hat … Pierer's Universal-Lexikon
condescend — condescender, condescendent, n. /kon deuh send /, v.i. 1. to behave as if one is conscious of descending from a superior position, rank, or dignity. 2. to stoop or deign to do something: He would not condescend to misrepresent the facts. 3. to… … Universalium
condescendenţă — CONDESCENDÉNŢĂ s.f. Purtare plină de consideraţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; respect, amabilitate, deferenţă. ♦ (peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeţie. – Din fr. condescendance. Trimis de MihaelaStan, 18.06.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
