- ruinator
- ru·in·a·tor
English syllables. 2014.
ruinator
Look at other dictionaries:
ruinător — RUINĂTÓR, OÁRE, ruinători, oare, adj. Care ruinează; distrugător. [pr.: ru i ] – Ruina + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUINĂTÓR adj. v. distrugător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ruinătór … Dicționar Român
ruinãtór — adj. m. (sil. ru i ), pl. ruinãtóri; f. sg. şi pl. ruinãtoáre … Romanian orthography
ruinator — ˈ ̷ ̷ ̷ ̷ˌnād.ə(r), ātə noun ( s) Etymology: ruinate (II) + or : destroyer, ruiner … Useful english dictionary
distrugător — DISTRUGĂTÓR, OÁRE, distrugători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. s.n. Navă de luptă de tonaj mediu şi cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete şi torpile; contratorpilor. –… … Dicționar Român
dizolvant — DIZOLVÁNT, Ă, dizolvanţi, te, adj., s.m. 1. adj. Care are însuşirea de a dizolva. ♦ fig. Care dezagregă, descompune, nimiceşte. 2. s.m. Substanţă (lichidă) care are însuşirea de a dizolva în masa ei alte substanţe; solvent. – Din fr. dissolvant.… … Dicționar Român
dărăpănător — DĂRĂPĂNĂTÓR, OÁRE, dărăpănători, oare, adj. (Rar) Care ruinează, distruge. – Dărăpăna + suf. ător. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂRĂPĂNĂTÓR adj. v. devastator, dezastru os, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor,… … Dicționar Român
pieizător — PIEIZĂTÓR adj. v. compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău,… … Dicționar Român
prăpăditor — PRĂPĂDITÓR, OÁRE, prăpăditori, oare, adj. (Rar) Care prăpădeşte; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PRĂPĂDITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor,… … Dicționar Român
pustiicios — PUSTIICIÓS adj. v. deşert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
risipitor — RISIPITÓR, OÁRE, risipitori, oare, adj. 1. Care îşi risipeşte averea, bunurile; cheltuitor. 2. (înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Risipitor ≠ avar, econom,… … Dicționar Român
